Elixir din natură - uleiul de argan

               

Descriere

Uleiul de argan este un ulei obținut din presarea la rece a semințelor copacului de argan (Argania spinosa L), ce se întâlnește numai în zona Marocului.
Este un ulei de culoare galbenă, cu miros specific, nu foarte puternic.

Copacii de argan sunt în pericol de extincție, așadar sunt protejați de UNESCO. Aceștia cresc în sălbăticie, într-o zonă bine delimitată și din acest motiv, uleiul de argan este considerat un ulei prețios și extrem de rar, evident și foarte scump.

 

Extracție

Uleiul de argan este un ulei nutritiv, utilizat atât în scop culinar, cosmetic, cât și medicinal.

Există două metode de extracție: una tradițională, care presupune adunarea semințelor nedigerate de caprele care se cațără în copacii de argan și era utilizată de triburile de berberi și cea modernă, prin presare mecanică. Deoarece, industria extragerii uleiului de argan susține peste 2 milioane de oameni, metoda utilizată în prezent, este cea de extragere mecanică, fiind mult mai practică și mai rapidă.

Femeile marocane sunt organizate in cooperative, lucru ce a permis o anume dezvoltarea economică a Marocului și care a ajutat la îmbunătățirea traiului de viață a locuitorilor săi.

                                

 

Diferența între uleiul culinar și cel cosmetic, constă în faptul că miezul nucilor de argan destinate uleiului culinar este prăjit ușor, iar miezul din care se extrage uleiul cosmetic, este folosit crud.

 

Proprietăți

Uleiul de argan conține tocoferoli, fenoli, caroteni, scualan și acizi grași (80% sun acizi grași nesaturați) precum cel oleic, linoleic, palmitic,stearic și linolenic.

Uleiul de argan conține schottenol și spinaterol, steroli rari din plante care datorită combinației unice, fac ca uleiul de argan să posede proprietăți remarcabile. Sterolii in general, reduc inflamația, ajută la blocarea absorbției de colesterol din intestine și prezintă și proprietăți anticancerigene.

Consumul zilnic de ulei de argan, este foarte probabil un factor important în prevenirea anumitor tipuri de cancer, a bolilor cardivasculare și a obezității (conform European Journal of Cancer Prevention, february 2003, volume 12, Issue 1, pag. 67 -75/ linkul este aici).

 

Beneficii pentru piele
 

Uleiul de argan conține peste 80% acizi grași esențiali nesaturați, precum omega 9 (acid oleic)și omega 6 (acid linoleic). Din aceste considerente, aplicarea pe piele a uleiului de argan, ajută la întărirea barierei naturale a pielii și la menținerea elasticității acesteia. Este recomandat cu precădere pielii uscate, cu eczeme și pielii supuse condițiilor meteo nefavorabile, precum frigul și vântul puternic.

Deoarece este un ulei extrem de bogat în vitamina E (tocoferoli), este foarte bun pentru prevenirea ridurilor, îmbunătățirea aspectului pielii, previne oxidarea și reduce inflamațiile.

 

Polifenolii conținuți de uleiul de argan, sunt acizi care luptă cu efectele razelor UV și determină regenerarea pielii, motiv pentru care uleiul de argan este recomandat pentru protejarea pielii expuse excesiv la soare.

 

Acidul ferulic este compusul fenolic cel mai abundent din compoziția uleiul de argan. Acesta este un super antioxidant, considerat a fi mai eficient în lupta împotriva radicalilor liberi, decât vitamina A, C și E. Se pare că acidul ferulic își mărește activitatea antioxidantă atunci când este expus la razele UV și totodată, ajută la îmbunătățirea aspectului pielii afectată deja de ultraviolete.

 

Fitosterolii conținuți de uleiul de argan, prezintă beneficii anti-aging prin încurajarea producerii de colagen nou (după cum se știe deja, pierderea de colagen și expunerea la soare sunt cele mai importante motive pentru îmătrânirea pielii), principalul component din țesutul conectiv al pielii.

 

Sfaturi

• Deoarece uleiul de argan este un ulei gras, care se absoarbe lent în piele, este recomandat mai ales tenului matur, uscat, cu eczeme, îmătrânit prematur. Persoanele cu ten mixt sau uleios vor găsi neplăcută senzația pe piele a acestui ulei, dar poate fi utilizat pentru un păr sănătos, sau pentru emolierea și hrănirea pielii corpului.
• Pentru ca uleiul de argan să fie eficient, trebuie cumpărat doar acel ulei destinat întrebuințărilor cosmetice, adică uleiul marocan, presat la rece, obținut din nuci crude, nedezodorizat și fără alte adaosuri.
• În lista de ingrediente nu trebuie să se regăsească decât denumirea INCI a uleiul de argan, adică argania spinosa kernel oil. În funcție de producător, mai puteți găsi în listă și vitamina E (tocoferol), care protejează uleiul de oxidare și îi mărește astfel termenul de valabilitate.
• Rețineți că este un ulei prețios prin compoziția sa chimică, rar, care se obține greu, deci este și un ulei scump. Prețurile dubios de mici pot însemna fie că uleiul este culinar și nu cosmetic, fie că este amestecat cu alte uleiuri sau este cu totul si cu totul alt ulei. Orice ulei trebuie cumpărat dintr-o sursă sigură, iar ambalajul trebuie să conțină toate informațiile necesare (data expirării, proveniență, compoziție, etc.)

Am ales să vorbesc despre uleiul de argan și proprietățile acestuia, deoarece așa cum am scris și mai sus, este recomandat tenului expus la frig și vânt, iar zilele reci din București mă inspiră :)

Deoarece eu am un ten mixt și prefer să îl aplic direct pe piele doar ocazional, prefer să mă bucur de proprietățile acestui ulei ca ingredient în emulsiile pe care le prepar acasă, precum Rasfat regal, și Nuci cu miere. Uneori, mai adaug o linguriță și în amestecurile de uleiuri pe care le aplic o dată pe lună pe păr, dar și în apa de baie, pentru hidratarea pielii. Această metodă este și eficientă, dar și economă ( folosesc maxim o lingură de ulei la o cadă plină).

Dacă și voi folosiți uleiurile naturale în rutina voastră de frumusețe, vă sugerez să nu ocoliți uleiul de argan și să amestecați câteva picături de ulei în cremele de corp, de față sau balsamurile de păr pe care le aveți în casă, pentru a vă proteja pielea în sezonul rece ce tocmai vine peste noi :)

Surse: www.wikipedia.com, http://rg-cell.com, www.naturalnews.com

Aloe vera - eficientă în tratarea bolilor autoimune?

 

Descriere

Aloe vera (aloe barbadensis), este o plantă suculentă, care nu crește spontan, ci este cultivată, de aceea originea sa exactă nu poate fi determinată, însă se pare că cel mai probabil ar proveni din Africa, din regiuni ale Sudanului, jumătatea sudică a peninsulei arabice și nordul Africii. Se adaptează ușor oricărei clime, așadar o putem crește cu încredere în propriul apartament, având nevoie de soare, apă puțină, și sol nisipos.
Aloe vera este cultivată pentru consum intern, pentru întrebuințări externe și ca ingredient în industria alimentară, farmaceutică, și cosmetică.
 Nu cred că există persoană care să nu recunoască sucul verde de aloe vera, nu? Însă, sucul de aloe vera natural, este amărui și de culoare galbenă, cel ce se găsește în comerț fiind un produs intens marketat, aromatizat și colorat pentru a fi consumat ușor, proces de transformare ce afectează considerabil eficiența acestuia, valorile sale nutritive fiind mult diminuate.

 

Istorie

Aloe vera a devenit extrem de populară ca plantă medicinală, deși studiile efectuate pe această plantă sunt destul de puține, iar uneori, informațiile sunt contradictorii. Cu toate acestea, istoria îndelungată de utilizare medicinală a acesteia, demonstrează încrederea oamenilor în proprietățile sale de vindecare.

 

Cea mai veche documentare a aloei, pare să fie de acum 2 200 de ani înainte de Hristos și aparține mesopotamienilor, aceștia utilizând aloe vera cu scopul de a purifica și curăța organismul. În acea perioadă, bolile erau considerate de origine demonică și doar o plantă divină precum aloe vera, era capabilă să vindece trupul și sufletul.

 

În Egipt, primele informații scrise despre proprietățile nutritive ale sucului de aloe vera, datează de acum 6000 de ani și unele legende susțin că atât Nefertiti, cât și Cleopatra utilizau planta în ritualurile lor de frumusețe. Din acest motiv, era considerată o ”plantă a imortalității”. Fiind considerată și un simbol religios, dar și datorită proprietăților sale antibacteriale, aloe era folosită și la îmbălsămare. În ”papirus Eber”, 1550 a.c., apar mențiuni referitoare la efectul antiinflamator și de calmare a durerilor al aloei vera.

 

Insula Socotra din Africa, a devenit cunoscută în antichitate pentru producția de aloe vera, încă din anul 500 a.c. Aceștia făceau schimburi comerciale cu aloe cu Tibet, India, China. Însuși Alexandru ce l Mare folosea intens aloe pentru a vindeca rănile soldaților săi și se pare că ar fi fost convins de Aristotel să cucerească insula Socotra, tocmai pentru a captura proviziile acestora de aloe.

Pentru hinduși, aloe era ”vindecătorul tăcut”, pentru doctorii chinezi, ”remediul armonic”, pentru ruși, ”elixirul longevității”. Era o plantă cunoscută foarte bine și de către popoarele de indieni din America, așadar informațiile despre virtuțile acestei plante sunt copleșitoare și datează din cele mai vechi timpuri ale omenirii.

 

Aloe apare menționată și în Biblie, în psalmul 45, punctul 8: ”Smirna, aloe și casia îți umplu de miros plăcut toate veșmintele”. Aloe vera făcea parte din amestecul pentru îmbălsămare și la creștini, așa cum reiese din capitolul 19, din Evanghelia după Ioan, punctele 38-40:

38. După acestea Iosif din Arimateea, fiind ucenic al lui Iisus, dar într-ascuns, de frica iudeilor, a rugat pe Pilat ca să ridice trupul lui Iisus. Şi Pilat i-a dat voie. Deci a venit şi a ridicat trupul Lui.

39. Şi a venit şi Nicodim, cel care venise la El mai înainte noaptea, aducând ca la o sută de litre de amestec de smirnă şi aloe.

40. Au luat deci trupul lui Iisus şi l-au înfăşurat în giulgiu cu miresme, precum este obiceiul de înmormântare la iudei.

 

Arabii considerau aloe vera ”Crinul deșertului” și ei au fost primii care au găsit o metodă de a transforma aloe vera in pudră.

Dioscorides, a descris aloe vera în De Materia Medica și a concluzionat că este foarte bună pentru mâncărimi ale pielii, arsuri, iritații ale gingiei și gâtului și stoparea sângerărilor. Aloe vera era foarte cunoscută și de misionarii spanioli, cei care se pare că au și adus-o în Lumea Nouă.

 

Popularitatea aloei a început să scadă odată cu importurile masive.S-a observat că proprietățile de vindecare sunt la valorile maxime atunci când pulpa suculentă este proaspătă și orice metodă de a o conserva nu părea a fi eficientă. Abia prin anii 1950 s-a reușit prin procesarea la rece și folosirea de ingrediente naturale să se stabilizeze extractul suculent și să se extragă aloina.

 

Se pare că aloe vera este singura plantă care poate trata arsurile cauzate de radiații, iar acest lucru a adus-o iar în atenția cercetătorilor.
Astăzi, se consideră că proprietățile aloei vera sunt datorate plantei în întregimea sa, iar un tratament eficient presupune utilizarea completă a frunzei verzi și nu  doar al sucului conținut de aceasta. 

 

Utilizări în scop medical

 

Extern, aloe vera tratează arsurile și rănile, având efect astringent, emolient și antifungic asupra pielii. De asemenea, ajută la regenerarea celulară și la o vindecare frumoasă a zonei afectate.

 

Intern, aloe ajută la reducerea colesterolului, absorbția completă a nutrienților, refacerea florei bacteriene, îmbunătățirea digestei și reducerea colicilor. Aloe vera este de asemenea eficientă împotriva bacteriei E. Coli, Salmonella și Streptococcus. De asemenea, are efecte antivirale (sporește eficiența sistemului imunitar și inhibă dezvoltarea virusurilor) și antiinflamatoare. Polizaharida acemannan ajută la mărirea glandei timus, cea care este răspunzătoare cu producerea celulelor T ale sistemului imunitar.

Aloe vera nu conține un ingredient-minune, ci în jur de 150 de ingrediente nutritive, care funcționează sinergetic, astfel fiind explicate virtuțile acestei plante. Dintre constituenții chimici importanți din aloe, menționăm: aminoacizii, enzime, minerale, vitamine, lignine, monozaharide, polizaharide, acid salicilic, saponine, steroli, antrachinone.
 

Este interesant de menționat că o anume polizaharidă ce se găsește în aloe vera și anume Acemannan, este recunoscută pentru abilitatea de a întări sistemul imunitar și de a spori limfocitele T cu până 50%. Acemannan produce agenți imunostimulatori precum interferon și ajută la distrugerea virusurilor, bacteriilor și celulelor cancerigene.

 

Testele pe persoanele bolnave de HIV au arâtat o îmbunătățire extraordinară a sistemului imunitar, după administrarea constantă pe cale orală de substanță concentrată de aloe vera. Studiul respectiv, publicat în Belgia în 1990, de către cercetătorii Jasbir B. Kohlon, Maurice C. Kemp, Ni Yawei, Robert H. Carpenter, William M. Shannon, and Bill H. McAnalley concluziona următoarele:

1. Ingerarea de aprox. 567 gr de aloe (20 oz) zilnic funcționează ca imunizare împotriva virusului HIV
2. Testele pe pacienții HIV pozitiv sau cei cu SIDA, au concluzionat că aloe blochează celulele infectate T-4 să mai reproducă virusul
3. Aloe distruge virusul din sânge sau stimulează sistemul imunitar al pacientului să distrugă virusul
4. Împiedică boala SIDA să se dezvolte la pacienții cu HIV pozitiv sau chiar ii poate transforma pe aceștia în sero-negativi.

Deși informațiile de mai sus, sunt coroborate și cu alte cercetări individuale sau de grup, se pare că totuși nu sunt suficiente atestări oficiale ale beneficiilor acestei plante sau nu se dorește acest lucru, pentru a nu periclita afacerile de miliarde de dolari ale companiilor farmaceutice.
Urmând linkul acesta, veți citi o dovadă medicală clară a eficienței aloei vera pe pacienții cu HIV pozitiv. Testul a fost efectuat pe 10 femei bolnave din Nigeria, care însă nu se încadrau în criteriile pentru administrarea medicamentelor antiretrovirale. S-a observat clar o îmbunătățire a stării de sănătate a acestora, prin administrarea zilnică, pe o perioadă de 1 an, a de 30-40 ml de aloe barbadensis sub formă pastă. 
Concluzia studiului a fost că administrarea de aloe vera este o soluție pentru cei infectați cu HIV din zona tropicelor, fiind o variantă foarte ieftină și la îndemână! Noi restul omenirii, ”ne permitem” tratamente costisitoare, aparent mai eficiente, dar care au efecte adverse tolerate cu greu. Descrierea acestor efecte adverse, o găsiți aici.

 

 

”Părintele modern” al studiilor legate de aloe vera este Dr Ivan Danhoff, expert cu peste 30 de ani de activitate în studiul beneficiilor obținute din plante, cu diplome în chimie și biologie și master în microbiologie. Acesta a studiat atât în laborator, cât și pe voluntari, efectele miraculoase ale aloei vera și chiar a dezvoltat un medicament din extract de aloe vera, foarte eficient împotriva cancerului, care din păcate nu a obținut autorizarea FDA din SUA. Clinica sa a fost închisă, iar cei 100 de voluntari bolnavi de cancer în fază terminală nu au mai avut voie să continue tratamentul, deși 80% dintre aceștia intraseră în remisie (mai multe informații, aici).

De reținut!

Pentru consum, trebuie aleasă o aloe vera de calitate, care nu conține aloină, substanța aflată în învelișul exterior, ce poate cauza diaree și ingerată în cantități foarte mari, chiar disfuncționalitatea rinichilor. Deși planta este eficientă în întregimea sa, este de preferat să se consume doze mici atunci când o folosim pentru consum propriu, sau pentru și mai multă siguranță, să se utilizeze doar pentru tratarea leziunilor externe.
Pentru consum intern, este de preferat să consultați un specialist homeopat care vă poate sfătui ce extracte de aloe vera sunt recomandate în diverse tratamente.

Natura ne propune soluții pentru orice problemă, trebuie doar să fim informați și educați în acest sens și să avem deschiderea necesară pentru a accepta tratamente alternative, dar și puterea de a impune marilor companii farmaceutice testarea și dezvoltarea de medicamente naturiste, care în cele mai multe cazuri (ca și în cazurile de mai sus) se dovedesc a fi mult mai sigure și mult mai eficiente.

În loc de încheiere, vă invit să găsiți un răspuns la următoarea întrebare:
De ce companiile farmaceutice nu testează intens varianta utilizării aloei vera în tratarea bolilor autoimune, deși s-a dovedit a fi o variantă fără efecte adverse și extraordinar de mult mai ieftină? Evident, este o întrebare retorică... 
 

Surse ale  articolului: www.ncbi.nlm.nih.gov, hivinsite.ucsf.edu, www.aloeria.co.uk, www.herballegacy.com, www.sacredearth.com, www.aloe-medical-group.com, www.naturalnews.com.

 

 

 

 

 

 

 

Lavanda - povestea unei plante miraculoase

 

 

Lavandula, (generic, lavanda) este un gen ce cuprinde 39 de specii de plante cu flori și care aparține familiei Lamiaceae.  Este cultivată cu precădere în climatul temperat, în scop ornamental, culinar și comercial, în vederea extragerii uleiului esențial.

Cea mai des cultivată, este Lavandula angustifolia, (formal, Lavandula officinalis) întâlnită mai des sub denumirea de ” lavanda englezească”. Lavanda se dezvoltă cel mai bine în zonele uscate, cu pământ uscat, chiar nisipos sau cu rocă, sub razele directe ale soarelui și cu o bună circulare a aerului. Aproape toate tipurile de lavandă necesită puține îngrășăminte sau chiar deloc (sursă Wikipedia)

 

Denumirea acestei plante plante frumos colorate și cu un parfum deosebit, pare că vine de la verbul ”lavare = a spăla”, cu referire la infuziile pe care le făceau romanii din această plantă, folosite ulterior în apa de baie.

 

Istoria lavandei, este una foarte interesantă, fiind o plantă cunoscută din antichitate, de mai bine de 2 500 de ani, fiind foarte apreciată de civilizațiile antice, utilizată mai ales de familiile de rang înalt.

Lavanda era folosită pentru îmbălsămare, dar și ca parfum, aceasta fiind găsită sub formă de unguent în mormintele faraonilor egipteni. Pe când egiptenii preferau să își maseze capul cu unguentul de lavandă, grecii își masau mai ales tălpile și pieptul, cu scopul de a se bucura cât mai mult și mai intens de parfumul prețios.

Romanii însă, au apreciat lavanda mai ales pentru proprietățile sale tarapeutice și antiseptice, pentru gătit, dar și pentru rolul său în îndepărtarea insectelor, așa că foloseau lavanda cu precădere la spălat. Aceștia luau lavanda cu ei în războaie, pentru a trata rănile externe, dar și pentru a o întrebuința în ceremonii religioase.Romanii își parfumau cu lavandă casele, steagurile, hainele, părul, iar femeile romane legau lavanda de pat, în scop afrodisiac și o consumau sub formă de ceaiuri pentru a calma durerile menstruale. Cu toate acestea, prima consemnare în scris a proprietăților terapeutice ale lavandei este cea din anul 77 a.c.,  în volumul De Materia Medica, a lui Dioscorides, un militar grec, interesat de proprietățile vindecătoare ale plantelor.

 

În epoca medievală, lavanda continuă să fie întrebuințată mai ales pentru odorizarea hainelor și a încăperilor, pentru alungarea insectelor, dar și pentru calmarea durerilor de cap. Lavanda era una din plantele cultivate la mânăstirea Merton Abey, care va deveni ulterior centrul producției de lavandă din Anglia - Mitcham. Regina Elisabeta îndrăgea ceaiul de lavandă și a încurajat producția acesteia. Treptat, lavanda este întrebuințată și în producția de cosmetice, mai ales săpunuri și apă de toaletă.

 

În perioada Renașterii, lavanda devine iarăși cunoscută pentru rolul său în vindecarea infecțiilor, iar în timpul Ciumei, începe să fie vândută pe străzi la prețuri foarte mari, deoarece se considera că aceasta ține boala la distanță. Însăși hoții de morminte o foloseau într-o soluție proprie cu care spălau bunurile furate din mormintele celor uciși de ciumă.

 

În epoca victoriană, lavanda devine foarte cunoscută, Mitcham fiind centrul comercial al lavandei, cu vânzări în întreaga lume. Regina Victoria aprecia în mod deosebit lavanda, fiind nelipsită de la curte. Se utiliza în toate scopurile posibile: ca odorizant, ca parfum, ca ingredient cosmetic, în scop terapeutic și medicinal, etc.

 

În perioada modernă, efectele benefice ale lavandei au fost iarăși verificate și reconfirmate de către întemeietorii aromaterapei, iar Provence este noul centru al producției mondiale de lavandă.

 

 

Legendele despre lavandă sunt numeroase, una dintre acestea susținând că lavanda a fost luată de către Adam și Eva din Eden, iar alta, că însăși Fecioara Maria îi usca hainele Domnului pe tufișurile de lavandă. De aici probabil, creștinii au considerat lavanda ca o protecție împotriva răului, de multe ori aceasta fiind agățată pe perete în formă de cruce.

 

În scop medicinal, lavanda sub formă de ulei esențial (lavandula angustifolia), este folosită pentru a trata:

• insomnia (2, 3 picături pe pernă)
• stres/iritabilitate (difuzat în aer)
• depresie (difuzat in aer/sub formă de inhalații)
• dureri de cap (masarea cu ulei a tâmplelor)
• răni și arsuri (1, 2 picături direct pe rană)
• eczeme (2, 3 picături pe un disc de bumbac, atinsă ușor zona, fără a freca)
• paraziți intestinali (1 picătură pe un cub de zahăr, 1 cub pe zi, timp de 3 zile)

 

Personal, m-am bucurat de uleiul esențial de lavandă mai ales în inhalații, pentru a trata durerile de cap, pentru relaxare și somn ușor, dar și pentru a-mi calma iritațiile de pe ten. Mai folosesc și câteva picături pe pernă când sunt răcită, mai ales în combinație cu eucalipt mentolat. Florile de lavandă uscată îmi plac pentru a parfuma încăperea și lenjeria de pat, sau ca ingredient într-o înghețată delicioasă homemade :).

 

Dacă și vouă vă place lavanda, vă sfătuiesc să...

 

 

 

Alte surse articol: www.lavenderfarm.com, www.lavenderenchantment.com, www.museedelalavande.com

 

Untul de cafea - deliciu pentru piele

 

Untul de cafea, este obținut prin hidrogenarea uleiului presat la rece al boabelor prăjite de Coffea Arabica, fiind un unt cu un puternic miros de cafea proaspăt făcută. Este un unt mai puțin cunoscut, dar și mult mai scump, procesul de obținere fiind mai complex decât la alte unturi.
Consistența este onctuoasă, cremoasă, se topește imediat în contactul cu pielea și penetrează rapid. Culoarea sa este una apetisantă, de cafea cu lapte :)

Femeile îl preferă datorită proprietăților sale antioxidante și hidratante, fiind întrebuințat atât pentru întreținerea corpului cât și a părului. De preferat, este să îl utilizați seara, după duș, pe pielea ușor umedă. Dimineața veți avea o piele moale, hidratată și extrem de plăcută la atingere!

Îmi place acest unt în mod deosebit, deoarece mirosul său ademenitor de cafea îl face să fie un ingredient aparte, mai ales în cremele de mâini și corp.  Până acum, l-am testat în două produse, Cafe Caramel , unt de corp, și Cafe Latte, crema de mâini. Deși ambele sunt apetisante, de crema de mâini chiar nu mă pot despărți! :)

Datorită texturii sale luxuriante se poate folosi ca atare, sau într-o combinație precum cea de mai jos:

• 20 gr unt de cafea
• 45 gr unt de cacao
• 35 ml ulei de migdale
• 2 ml extract de vanilie

Se topesc pe baie de aburi toate ingredientele, se dau la rece într-un vas până se întărește parțial compoziția  și apoi se mixează cu mixerul câteva minute, până veți obține un unt de corp cremos și aerat. That s it! Simplu, aromat și  foarte eficient! :)

Poate fi și un cadou foarte drăguț pentru cei dragi, sau vă puteți bucura doar voi de el! Your choice! :)

Gălbenelele - flori vindecătoare

Gălbenelele (Calendula officinalis), cunoscute sub diverse denumiri populare(crăițe, filimică, căldărușe) sunt flori native din zona Mediteranei, vestul Europei și sud-vestul Asiei, astăzi fiind cultivate în toată lumea, fiind extrem de apreciate pentru calitățile lor.

 

Culoarea lor poate varia de la un galben aprins până la portocaliu si în Roma Antică erau considerate un simbol al bucuriei și fericirii. Înfloresc o perioadă lungă de timp, din timpul verii și până la sfârșitul lui octombrie.
Denumirea de Calendula le-a fost dată de către romani, care au observat că aceaste plante înfloreau în prima zi a fiecărei luni (lat. calends).


Proprietăți chimice
Din punct de vedere chimic, gălbenelele conțin:

• saponozide triterpenice având la bază derivați ai acidului glucuronil oleanolic: carotinoide dintre care licopina, a și (3-caroten, neolicopina A, rubixantina, luteina, xantofila, violaxantina, flavoxantina, crizantemaxantina etc, precum și unele poliine;
•  flavonoizi și glicozizi flavonici: izoramnetin-3-ramnoglicozizi, rutinozizi și derivați ai cvercetolului;
• ulei volatil (cea 0,02%), substanțe amare cu structura nedefinită,
• esteri colesterinici ai acizilor lauric, miristic, palmitic și margaric; 
• acid malic și substanțe proteice
• Vitamina C

(sursă: Wikipedia)

Utilizări

Sunt extrem de apreciate în industria cosmetică, deoarece gălbenelele reprezintă un aliat de nădejde al pielii iritate, sensibile, predispusă la eczeme. Totodată, sunt recunoscute pentru proprietățile lor antiinflamatoare și se recomandă cu succes pentru tratarea pișcăturilor de insecte, arsurilor și a zonelor tumefiate.

Gălbenele au fost și sunt utilizate și în gastronomie. Cu ajutorul florilor se pot colora brânzeturile și alte mâncăruri, dar pot reprezenta un adaos reușit și în salate. Chiar sunt considerate o variantă foarte bună pentru șofran, un condiment alimentar mult mai scump și mai rar.

De gălbenele și proprietățile terapeutice ale acestora, ne putem bucura sub diverse forme: infuzie, decoct, ceaiuri (pentru tratamente sistemice) comprese, spălături, tincturi, sub formă de unguent sau macerate uleioase (pentru tratamente locale).

Efecte farmaceutice
Uleiul de gălbenele este folosit pentru tratarea rănilor, a inflamațiilor și ca agent antitumoral.
Studiile farmaceutice in vitro, sugerează că extractul de gălbenele are proprietăți antivirale, antigenotoxice și antiinflamatoare.În homeopatie, tinctura de gălbenele este întrebuințată pentru tratarea acneei și ameliorarea țesuturilor iritate. O altă eficiență demonstrată a gălbenelelor este cea de tratare a durerilor abdominale și a constipației.
Un extract apos al Calendula officinalis, obținut printr-o nouă metodă de extracție, a demonstrat in vitro activități antitumorale și proprietăți imunomodulatoare, iar experimentele pe șoareci au arâtat acțiuni antitumorale. (sursă Wikipedia)

Ceaiul de gălbenele este utilizat îndeosebi pentru tratamente interne, dar și spălături externe (pentru sănătatea aparatului genital feminin). Este recomandat consumul de ceai de gălbenele (cam 3 căni pe zi) pentru îmbunătățirea digestei și ameliorarea durerilor abdominale și menstruale, dar și pentru efectele benefice generale asupra organismului.

Gălbenelele nu sunt recomandate femeilor însărcinate și care alăptează!

Sub formă de unguent (realizat din extract de gălbenele), gălbenelele s-au dovedit a fi eficiente în tratarea:

• eczemelor
• conjunctivitei
• mușcăturilor și înțepăturilor de insecte
• infecții ale pielii
• arsuri de orice fel, inclusiv solare
• urticariei
• iritațiilor de scutec

Din toate motivele de mai sus, gălbenelele sunt printre preferatele mele și ingredient de bază în cosmetica homemade. Mă bucur de eficiența unguentului de gălbenele și cătină, Prietenul meu și oriunde plec, mai ales cu Sofia, îl am cu mine în geantă. Testat pe propria piele, dar și pe a Sofiei, s-a dovedit chiar un prieten de nădejde pentru ameliorarea rapidă și tratarea înțepăturilor de țânțari, viespi (am avut ”norocul” de a fi mușcată de o viespe recent), iritațiilor cauzate de căldură și transpirație (cazul Sofiei), iritațiilor de după epilare și arsurilor solare (aici, e cazul meu :)).

Și ca mulțumirea mea să fie deplină, am avut feedback excelent de la toate persoanele care l-au folosit! :)

Vara - cosmetice handmade preferate

Cu bucurie scriu iarăși despre ce îmi e drag mie: cosmeticele handmade!
De când îmi fac singură cam tot ce îmi trece prin cap, ba chiar mai am plăcerea să am și prietene și apropiați care îmi apreciază pasiunea, am descoperit că am și produse preferate de sezon! :)

Astfel, în această vară mă răsfăț cu unturile de corp și preferatele mele sunt Deliciul meu și Ciocolată spumoasă (să fie oare pentru că ador prăjiturile cu lămâie și ciocolata? hmm...:)). Sunt efectiv tot ce îmi doresc după o zi de plajă, când pielea e mai uscată decât de obicei și are nevoie și de recuperare după ce ”am maltratat-o” la soare :).

Nu pot să renunț nici la Prietenul meu, unguentul cu gălbenele și cătină, pe care mă bazez oricând am pielea mai roșie de la soare. Nu mai zic, pe pielea Sofiei este prezent zilnic!

Crema de mâini pe care o folosesc cu maaaaree drag, e cea cu cafea și caramel, Cafe latte.

 

În privința tenului, prefer crema matifiantă, Flori de portocal, și o spumă demachiantă cu ulei esențial de portocale și vitamina C, la care chiar nu aș putea renunța în niciun moment! Am tenul gras vara, iar această spumă curăță și îmi lasă senzația de prospețime fără să am fața uscată.

Crema de față o folosesc doar când urmează să aplic fondul de ten, în rest, prefer să folosesc ape florale sau gel de aloe vera.

Am mereu apă florală de trandafiri, care pe lângă faptul că miroase divin, este excelentă pentru pielea expusă la soare. Vreau să îmi fac o gamă de cosmetice în care să folosesc doar esențe de trandafir, deoarece sunt îndrăgostită după acest parfum! Și una cu esențe de tei mă tentează, dar toate la timpul lor! :)

 Revenind la apele florale, nu îmi lipsesc nici apa de mentă, răcoritoare și astringentă și nici cea de mușețel, care este calmantă și potrivită pentru pielea iritată.

În rest, nu pot renunța la cremele de protecție solară (acestea le cumpăr), obligatorii mai ales vara și la antiperspirante, deși nu am găsit încă unul bio să mă dea pe spate. Dacă aveți sugestii, nu mă ocoliți! :)

P.S. Am lipsit ceva timp de pe blog din cauza renovărilor din apartament care au durat ceva mai mult decât  am preconizat. Totuși, în acest timp mi-am gasit noi surse de inspirație și de abia aștept să experimentez și să vă povestesc și vouă ce am mai realizat.

Sophie - etichete drăgălașe :)



 

Vă prezint cu bucuria inocentă a unui copil (că tot a fost 1 iunie), noile mele etichete pentru unturile de corp! 

 

 

 

 

 

 

Cu gândul la creme pufoase, arome tropicale de fructul pasiunii și cocos, vă prezint un unt de corp irezistibil, întocmai ca un cupcake delicios! Apetisantul! :)

 

 

 Dor de cafea proaspăt prăjită, aromată cu ceva caramel? Vă rog să încercați un Cafe Caramel! :)

 

 

 

 Un mousse de ciocolată aerat, fin și aromat, care se topește în gură, pardon, pe piele, lăsând în urma sa mirosuri delicioase, greu de uitat... despre Ciocolată spumoasă este vorba!

 

 

 Răsfăț, relaxare, desert apetisant, delicii cu vanilie, lămâie și caramel... nu vă mai mirați că se prezintă ca fiind Deliciul meu, nu? :)

 

 

Mirosuri amețitoare de migdale, marțipan, ceva vanilie parfumată, o combinație perfectă de Dulce amărui! :)

Ele sunt ”prăjiturelele” mele irezistibile, inspirate de arome minunate, naturale, care mă poartă mereu cu gândul la o piele nu doar delicios parfumată, dar și fină, hidratată și strălucitoare! :)

Vă plac? :)