În acest sens, eu vă propun mai întâi o scurtă descriere a termenilor ”bio”, ”organic” și ”natural”, deoarece știu că multe persoane încă nu cunosc bine diferențele dintre aceste etichete ( până nu demult eram și eu una dintre acele persoane derutate de atâtea denumiri).
Termenii ”bio” și ”organic” sunt sinonimi și se referă la acele ingrediente obținute din culturi nemodificate genetic, asupra cărora nu s-au folosit fertilizatori chimici și pesticide.
Ca un produs cosmetic să fie certificat bio/organic (numai de către organismele competente) este necesar să conțină minim 95% ingrediente naturale, iar minim 20% din totalul ingredientelor procesate fizic trebuie să fie obținute din culturi organice. Ingredientele sintetice pot fi folosite, doar dacă sunt aprobate de organismele de certificare și se supun așa numitei ”chimii verzi”.
Termenul ”natural” în cosmetică înseamnă acele produse obținute din ingrediente naturale precum cele de proveniență vegetală și minerală, dar atenție, acest lucru nu presupune că respectivele culturi nu au fost tratate cu fertilizatori chimici și alte substanțe nocive. De asemenea, un produs etichetat ca fiind natural poate conține conservanți, emulsifianți și alți aditivi sintetici, iar metodele de obținere a ingredientelor presupun de cele mai multe ori prezența solvenților chimici (ca exemplu, unele produse din magazinele de tip plafar, care deși sunt naturale, conțin parabeni).
Absolut toate cosmeticele fie ele din comerț sau făcute de noi în casă, necesită o formă de conservare. Altfel, termenul de valabilitate ar fi foarte scurt, de doar câteva zile. Gândiți-vă la mâncarea pe care o pregătiți în casă și care deși o păstrați la frigider, tot se strică în termen de maxim o săptămână! Orice produs care conține apă se va altera mai devreme sau mai târziu, deoarece apa este mediul cel mai propice pentru dezvoltarea vieții în orice formă a sa și aici includem în primul rând bacteriile, fungii, mucegaiul, etc.
Dacă de produsele uzuale din comerț ne-am lămurit în articolul de aici ce ingrediente sintetice conțin, despre cele organice și metodele lor de conservare vom discuta în postarea de față. Trebuie precizat că produsele organice pot fi realizate exclusiv pe bază de uleiuri și unturi sau printr-un amestec de uleiuri, unturi și apă.
În cazul cosmeticelor organice care nu conțin apă, termenul de valabilitate va fi mai lung, iar acestea nu vor avea nevoie de conservanți, ci doar de antioxidanți pentru a împiedica uleiurile să râncezească. Cel mai eficient antioxidant natural derivant din plante este vitamina E, dar tot cu efect antioxidant poate fi întrebuințat și extractul de rozmarin. Cel mai probabil, aceștia vor fi antioxidanții pe care îi veți regăsi în lista de ingrediente a produselor certificate organic (precum unturile de corp, uleiurile de masaj, uleiurile pentru ten, etc.) sau a produselor care folosesc parțial ingrediente organice.
Dacă vorbim de cosmeticele organice pe bază de apă sau care conțin apă într-o cantitate oricât de mică, lucrurile se complică puțin deoarece se pare că niciun conservant 100% natural nu poate proteja produsul finit de toate microorganismele ce îl pot contamina, periclitându-i astfel termenul de valabilitate și mai grav, periclitând sănătatea consumatorului. Cu toate acestea, se pare că extractul din sâmburi de grapefruit, extractul din coajă de plop, tinctura de propolis si anumite uleiuri esențiale folosite individual sau în combinație, pot asigura o conservare a produsului organic de până la 12 luni la raft și maxim 6 luni de la deschidere, cu condiția să fie păstrat în loc uscat și rece, ferit de lumina solară. Sunt încă multe variante de exploatat când vine vorba de resursele naturii, așa că e posibil să apară și alte posibilități naturale de conservare a cosmeticelor organice.
La dispoziția producătorilor de cosmetice organice se află și alți conservanți derivați din ingrediente naturale care pot fi folosiți în preparatele acestora, dar unele organisme de certificare îi aprobă, altele nu. Din rândul acestor conservanți, amintim: Potassium Sorbate (sarea de potasiu a acidului sorbic ce se regăsește în mod natural în natură/ nu este 100% eficient de unul singur) și Leucidal (ferment filtrat din rădăcină de ridiche).
Fiindcă resursele naturale de conservare nu par a fi mereu eficiente, organismele de certificare competente permit utilizarea într-o anumită limită și a următorilor conservanți sintetici:
- Cosgrad (autorizat Ecocert)
- Acidul benzoic și sărurile sale ( autorizat COSMOS)
- Benzyl alcohol (autorizat COSMOS)
- Acidul dehidroacetic și sărurile sale (autorizat COSMOS)
- Acidul salicilic și sărurile sale ( autorizat COSMOS)
- Acidul sorbic și sărurile sale (autorizat COSMOS)
În funcție de organismul de certificare care atestă că un produs este organic sau nu, lista de conservanți sintetici poate să mai fie completată și cu alte ingrediente. Cele mai importante organisme de certificare organică la nivel european sunt:
- Soil Association (UK)
- Ecocert (Franța)
- Cosmebio (Franța)
- BDIH (Germania)
- Bioforum (Belgia)
- ICEA (Italia)
- Austria Bio Garantie
Pentru a uniformiza pe plan european politica de certificare organică, a fost întocmit o listă de reguli și denumiri comune legate de cosmeticele naturale și/sau organice, dezvoltată prin colaborarea organismelor enumerate mai sus (cu excepția Austria Bio Garantie). Acest standard poartă numele de COSMOS STANDARD și forma sa finală a fost redactată în 2010. Se presupune că toate organismele europene se vor alinia regulilor impuse de COSMOS, iar în viitor nu vor mai exista confuzii de la o țară la alta în ceea ce privește metoda de certificare organică a produselor cosmetice.
Alte organisme de certificare din lume:
- USDA (SUA)
- Australian Certified Organic
- Canada Organic
- JAS (Japonia)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu